A fost odata ca ca ca niciodata…
februarie 20, 2008
ca daca n-ar fi, nu s-ar povesti.
A fost odata un mister, atat de profund si de intunecat, incat nici Agatha Christie nu i-ar da de cap. [dar daca insisti, eu as putea sa-ti dau in cap si chiar mi-ar placea.]
Cine n-are prieteni, poate sa-i cumpere, dar vai de ei, ca asa cum vin, la fel dispar. Mai buna ar fi investitia intr-un psihiatru, zic. Zicem, in fact.
Despre mine, numai de bine. Nu exista pastila impotriva durerilor de cap nearly-human induse mai buna decat o seara in Rooms cu gagicile mele. Te pupa mama. Si pe mine a ta.
februarie 20, 2008 at 10:22 am
iar ti-a dat dureri de cap criminala?
februarie 20, 2008 at 10:44 am
cacacioasa, te rog, ca sa respectam adevaru istoric
)
februarie 20, 2008 at 11:22 am
cine? cine ?
februarie 20, 2008 at 12:23 pm
aplica-i tratamentul aromoterapie,asa cum am stabilit
sambaaaaaaaa
februarie 20, 2008 at 12:59 pm
nu a fost niciodata un mister profund ca daca era, nu era intunecat.si ni ci atins la cap.
februarie 20, 2008 at 1:15 pm
say what?!
februarie 20, 2008 at 6:39 pm
speaking of which, fancy going to rooms candva in martie cand ma intorc in ro?
februarie 20, 2008 at 8:22 pm
of course, papusa
februarie 20, 2008 at 8:56 pm
sweety: sa dau de ea sa vezi ce tratament o sa primeasca, de o lecuiesc de toate =))
samba \:D/
februarie 21, 2008 at 3:54 pm
haide la mine la revista ca-mi place cum scrii!http://pirate-art.over-blog.com/
februarie 21, 2008 at 7:02 pm
da-mi un mail cu detalii pe tara.tataru@yahoo.com!
februarie 26, 2008 at 2:21 pm
cu ocazia asta aflam si malul oficial – sa dam spam cu reclame pentru nimicuri
februarie 26, 2008 at 4:48 pm
cred k l-ai aflat cand am comentat pe blogul tau
martie 2, 2008 at 6:30 pm
cam tensionata atmosfera pe aici
august 11, 2008 at 2:14 pm
cand aveam caderi de genu le tratam cu votca + vermut alb in cantitati egale.