I’ve still got sand in my shoes

Dupa o perioada mult prea zbuciumata sentimental pentru gusturile mele, am revenit fericiti la normal, asa cum ne place si cum stim ca trebuie sa fie. Big girls don’t cry ….anymore. E adevarat ca am reusit sa tuflesc un examen intre timp, concomitent cu umflatul pleoapelor de la atata bocit deznadajduit, dar a trecut totul firesc….deci total opus fata de cum a inceput.

Si am avut parte de prima Vama asa cum e vama de fapt pentru mine, cu Bogdan, cu multa lume, cu clatite pe plaja, cu nisip pe sub unghii si praf prin par, cu Frontiera si papanasi, cu meciuri de fotbal seara si crema de protectie solara, asternuturi albe si piele rosie, cu Stuf si Expirat, cu lectura in compania valurilor, la adapostul umbrelei si, bonus, cu masinuta mea bionica, la a doua sa prezenta pe litoral Si a fost tare,tare frumos! Si maine, dupa scarbosul examen deja insuportbil de chirurgie, plecam la Covasna, sa ne rasfatam un weekend intreg…pentru ca meritam!

Asa ca, pentru cei care s-au intrebat ce s-a intamplat cu mine in ultima vreme, un scurt rezumat emotionalo-relational: pauza de doua saptamani (in care trebuie sa recunosc ca m-am distrat), impacare 3 zile (in care iarasi m-am distrat), despartire (imposibil de suportat, asezonata cu plansete si fata lunga, deprimata), impacare dupa 2 zile (gen yeeeeeeeeeeey!!!) si o continua stare de fericire ever since (ok, nu a trecut mult, i can grant you that, insa e fericirea aia care ne caracterizeaza si pe care o cam pierdusem along the past months si sunt foarte happy ca we got the groove back!).

Devine de inteles de ce nu am mai avut chef sa scriu?!