Full flavour.

Aprilie 29, 2007

incense_by_goliath10.jpg

Lunea trecuta ma plimbam linistita, singura si  relaxata pe old men’s road. Si ma uitam discret la vitrine, din spatele ochelarilor de soare, in timp ce ajungeam din ce in ce mai aproape de casa. Si, la un moment dat, am realizat ca asta e probabil zona cea mai multiculturala din bucuresti. In afara de vreun hotel in vreme de conferinta internationala, desigur. Pe bune: de cand eram mica, sunt pe calea mosilor tot felul de magazine si de fast-food-uri straine. E locul in care gasesti cam tot ce vrei, un fel de bounty chest al aromelor. Este unul indian. Exista bineinteles si arabesc. Si chinezesc. Si frantuzesc (cu clatite). Romanesc. Cred ca cel mai longeviv e ala libanez, il stiu de cel putin 10 ani. De acolo ne lua mom pe vremuri caju si alune de padure, trecand inspre frizeria de unde frati-miu iesea mereu cu freza castron, saracul 🙂  Mi-e tare draga bucata asta de bucuresti, imi aminteste de copilarie si peste ani buni imi va aminti si de tineretea frumoasa si vesela petrecuta aici, macar partial.

Acum va las, ma duc sa pap. Dar poate voi gasi surplus de inspiratie pentru a continua entry-ul asta.

Anunțuri

Throwback.

Aprilie 28, 2007

giraffe6.jpg

Diferenta intre ceea ce se vede pe sticla si ceea ce se vede in realitate poate fi uriasa, simbolica sau nula. Ma refer aici la relatarea miscarilor de strada, a accidentelor, a evenimentelor mai fericite etc sau pur si simplu la infatisarea persoanele publice. Ca nu ma incumet sa folosesc termenul de vedeta, tinand cont ca sunt prea putine persoane care si-l merita.

De exemplu: daca te uitai la televizor la meetingul din pta constitutiei de acum cateva zile, parea a fi acolo a armata de oameni. Cand…stim cu totii ca nu a fost asa si ca, daca s-ar fi folosit alt unghi de filmare, ar fi scazut din importanta acordata evenimentului, pentru ca nu s-a sinchisit mare amar de populatie sa se prezinte. Sau -cum am citit undeva- a fost mai putina lume decat la festivalul berii. In fine…obiectivele nu au fost obiective, sau asa ceva. Obiectivele aparatelor foto si video, i mean.

Alt exemplu? Concertul Depeche: da, a fost lume multa, da, lumea aia multa s-a distrat, da, ei au fost buni. Asta am auzit de peste tot. Deci evenimentul a avut parte de prezentarea potrivita, mediatizat pe merit si conform realitatii.

De ce am facut introducerea asta? Pentru ca am vazut-o astazi pe o gagicuta blonda care s-a mutat de la un post la unul mai nou si mai turcesc si mai putin cunoscut. Care gagicuta blonda, vazuta la tv,  mi-a lasat mereu impresia de pipita vulgara, boita excesiv si complet nenaturala, maturizata voit si asa mai departe. Ma rog, e scuzabil, sunt si eu femeie. Cert este ca am ramas chiar placut impresionata. Era foarte cute si pretty, cu adidasi (deci se poate scapa de tocuri??), coafata (ca trebuie,na), machiata destul de putin si tot schimba priviri, zambete si strambaturi cu un domnisor mai fraged decat ea, undeva pe la vreo 4-5 ani. Si mi s-a parut destul de down to earth, asa, desi nici in conditiile astea nu-si trada varsta (20, ladies and gentlemen) si inca pastra din alura de Barbie. Dar -repet- m-a impresionat placut. Dar e aiurea ca imaginea ei normala sa fi fost perceputa drept o mare, mare schimbare, pentru ca asta inseamna ca la tv nu e deloc ea. Hmm… Si ma gandesc la ce mi-a povestit iulia la un moment dat, cad unii au aflat ca il cunoaste pe Bogdan: respectivii au intrebat „si cum e in realitate?!”.

Ei bine, vedeti voi, unii sunt in realitate ca si pe sticla. Pentru ca atunci cand apari pe sticla, tu, ca persoana publica, nu te transferi intr-o alta realitate. Ramai in aceeasi. Unless you’re friends with cpt. Picard. Deci firesc ar fi ca realitatile sa coincida. Zic si eu.

Land of a thousand words.

Aprilie 27, 2007

star.jpg

Asta ascult de vreo doua zile incoace. Dimineata si seara. E ca un antibiotic de 625mg. Se administreaza la 12 ore. Doar ca maruntit in vreo 20 bucatele, ca wmp meu e pe repeat.

Eh. Ma gandeam la vicii. Am citit pe blogul de la colt despre medici care fumeaza. Da, adevarat, fumeaza. Fumeaza des, fumeaza mult, fumeaza slims, full flavour, light, extra light. Nu s-au apucat in facultate, ci undeva intre 14 si 18 ani, cand poate nu le era clar ca vor sa devina medici si ca vor fi exemple de luat. In sesiuni, au mers mana-n mana tigara si cafeaua, pentru ca studentul ingrasa porcul in ajun, bineinteles. Ne pierdem noptile, deci trebuie sa bem cafea. Bem cafea deci trebuie sa fumam. Nicotina si cofeina sunt ca doi poli cu sarcini diferite. Se atrag like …magnets 🙂

Si asa, dragii mosului, ajungem sa vorbim  despre cafea. Pe care o savurez din anul 2 de facultate. Properly, i mean. Mai beam eu, dar nu prea imi placea, asa cum era si cu berea: parea prea amara, oricat zahar as fi pus  (nu, in bere nu puneam zahar). Dar nevoile si neamul m-au dus pe calea necurata a cofeinei. Neamul, pentru ca tata adora espresso-urile mici si zdravene (si se trezeste de la 7 ca sa bea prima cafea, apoi peste o ora cand se trezeste mama, merge si mai face o tura pentru amandoi, deci ma trezeam si eu in miros de cafea, care mi-a placut intotdeauna si…it just happened), iar nevoile pentru ca…am inceput sa pierd noptile invatand (i had some good learning days).

Ei bine, in aceste conditii, nu pot sa spun ca am fost o victima a starbucks-ului, pe care l-am testat acum doua zile. I mean…the coffee is good, sure, dar nu prea se pupa cu ceea ce apreciez eu la o cescuta. Cred ca am fost atat de entuziasmata de sex and the city, incat am ajuns sa-mi doresc foarte tare sa gust si eu mult prea mentionata cafea starbucks. Sau o mai fi si fascinatia occidentului, care functioneaza oricum uimitor de bine in Romania (a se vedea exemplul ikea, a carui deschidere a blocat DN1). E de bon-ton sa spui ca ai fost colo si colo, asa cum a fost de bon-ton sa mergi la Depeche chiar daca n-ai ascultat in viata ta. Exact de-aia nici n-am mers. Era presiunea prea mare, socially speaking. Exact de-aia n-am citit Luceafarul in viata mea. Prea era un must-read. Ia mai lasati-ma cu poetul patriei si plansetele lui.

Revenind la oile noastre: mi-a placut servirea. Impecabila. O tipa foarte vesela care te ajuta sa alegi, toata lumea draguta si amabila. Remember Mc early years? Eh, cam asa ceva.  Si au sandvisuri si tot felul de prajituri, acadele si brownies, tot ce trebuie. Si in sfarsit pot sa merg sa spun „grande latte caf irish to go,please”. Scartait de disc…. Pai nu pot sa ma duc sa spun asta, ca nu sunt la mama lor acolo, sunt aici. Dar si „grande cafe latte irish cream la pachet, va rog” suna cam la fel,nu? Adjust, baby,and stop daydreaming.

Edit: acum m-am fixat pe cea mai potrivita melodie pt astazi, pentru vremea frumoasa si multa lumina care este 🙂 Wilson Simonal – Nao vem que nao tem

post-it.jpg

Editorul asta nu e prea visually friendly. Chiar nu-mi pot imagina cum va arata entry-ul pe site. Aici sunt doar blue highlights si ferestre albe. Pare rece. Poate de-asta nici n-am mai scris. Editorul asta nu invita la confesiuni.

Saptamana trecuta am auzit o parere: cum ca, in mod inconstient-poate-noi,bloggerii,nu prea dam de veste pe the great world wide web  ca avem o relatie.  M-am simtit atacata, pentru ca domnul meu se referea mai ales la entry-ul Exodus. In care nu l-am mentionat, desi cu el am petrecut toate momentele evocate. Chiar. De ce nu am zis nimic despre el? N-am idee. Probabil ca mi s-a parut mai potrivit sa fiu discreta si evaziva. Teoria lui e ca incercam sa lasam o portita deschisa, ca nu se stie niciodata pe cine cunoastem. Nici gand, din punctul meu de vedere. Nu mi s-a parut in regula sa ma apuc sa zic de iubi in sus-iubi in jos, ca …parca e too much. Eu stiu cand scriu despre el ca despre el am scris, el stie cand citeste ca despre el e vorba, cine are ochi si citeste printre randuri, deduce ca vorbesc despre un el…. N-am intentionat vreodata sa ofer iluzia celibatului, pentru ca sunt mai mult decat into my boyfriend. Dar nici macar nu am observat vreodata ca asta e tendinta generala. Asta, sau multa lume singura are blog.

Bottomline? Do dare to draw it!

Note to self.

Aprilie 24, 2007

rock-rule.jpg

De scris despre:

-tata

-colour

mosilor

bloguri de oameni singuri

Baba se piaptana.

Aprilie 19, 2007

wigwam-hotel.jpg

Locuind pentru mult timp in vecinatatea mall-ului vitan, am ajuns sa-mi pierd entuziasmul initial, pentru ca deja mergeam acolo chiar si numai pentru cumparaturi de la gima, nu doar pentru larger shopping. Petreceam ore intregi prin magazine si analizam fiecare produs, de ajunsesem sa depistez privind oamenii de pe strada de unde e aia si ailalta. Si devenise too much. Ca si cum persoana de langa tine ar avea mereu aceeasi mimica, mereu aceeasi atitudine…o fi ea interesanta la inceput, but it tends to grow old really fast. Asa ca nu mai mergeam decat ca sa caut vreun cadou. Si atunci pe fuga. Ultimul cadou luat asa a fost un bonsai cu flori. I couldn’t care less, puteam sa-i iau si o papiota de ata, dar nu-mi permiteam un asemenea gest, na.

Si a venit o zi frumoasa. In care m-am hotarat cu mama sa mergem sa vedem cum e aripa noua. E ca-n povesti. Cel putin, mie imi place la nebunie. Adevarat, e putin mai elitista decat cea veche, prin magazinele de calitate si preturile corespunzatoare, dar prefer, decat balciul ala. Si se si respira mai bine in aripa noua! E minunata, ce mai! Daca va uitati cu atentie, sunt sigura ca puteti observa the sparkle in my eyes 🙂 Iar dupa ce vor deschide si Starbucks, se va intregi lista motivelor de peregrinaj: Debenham’s, EspritPromodParfoisNine West,  AccessorizeTommy Hilfiger, LacosteStefanelLevi’sKoton.

And today was a nice day again. Oh, how refreshingly occidental it is.

Virginia Tech.

Aprilie 17, 2007

capt_2f119ff84c194ea59ecb6d4d50e8c1d2_aptopix_virginia_tech_shooting_varoa1481.jpg

Until Monday, the deadliest shooting in modern U.S. history was in Killeen, Texas, in 1991, when George Hennard plowed his pickup truck into a Luby’s Cafeteria and shot 23 people to death, then himself.

Monday: The shooting began about 7:15 a.m. on the fourth floor of West Ambler Johnston, a high-rise coed dormitory where two people died.

Police were still investigating around 9:15 a.m., when a gunman wielding two handguns and carrying multiple clips of ammunition stormed Norris Hall, a classroom building a half-mile away on the other side of the 2,600-acre campus.

30 more people were killed at a campus building by a gunman who finally killed himself with a shot to his head.

The gunman was about 19 years old and had a „very serious but very calm look on his face” .

Le-a blocat usile pe dinauntru cu lanturi. Iar studentii se aruncau pe geam. Shootinguri facute de ratati care vor sa se faca repede cunoscuti si sa ramana in istorie. Si cand te gandesti ca putea fi evitat totul, trebuiau doar sa faca public primul atac si sa suspende clasele for the day. Adik….mi-i imaginez pe responsabili: cacat,au murit impuscati doi in campus…fuck,ce dracu,sa ne apucam sa le spunem si celorlalti? neah, lasa-i, care-s sansele sa se mai intample ceva? hai sa nu ne alertam degeaba. Cut. „We were caught off-guard…”. Pentru ca, bineinteles, iarna nu-i ca vara, cunoastem prea bine principiul asta. Credeam ca e gaselnita pur mioritica.

This is seriously fucked up. America exporta tristete.