Land of a thousand words.

Aprilie 27, 2007

star.jpg

Asta ascult de vreo doua zile incoace. Dimineata si seara. E ca un antibiotic de 625mg. Se administreaza la 12 ore. Doar ca maruntit in vreo 20 bucatele, ca wmp meu e pe repeat.

Eh. Ma gandeam la vicii. Am citit pe blogul de la colt despre medici care fumeaza. Da, adevarat, fumeaza. Fumeaza des, fumeaza mult, fumeaza slims, full flavour, light, extra light. Nu s-au apucat in facultate, ci undeva intre 14 si 18 ani, cand poate nu le era clar ca vor sa devina medici si ca vor fi exemple de luat. In sesiuni, au mers mana-n mana tigara si cafeaua, pentru ca studentul ingrasa porcul in ajun, bineinteles. Ne pierdem noptile, deci trebuie sa bem cafea. Bem cafea deci trebuie sa fumam. Nicotina si cofeina sunt ca doi poli cu sarcini diferite. Se atrag like …magnets 🙂

Si asa, dragii mosului, ajungem sa vorbim  despre cafea. Pe care o savurez din anul 2 de facultate. Properly, i mean. Mai beam eu, dar nu prea imi placea, asa cum era si cu berea: parea prea amara, oricat zahar as fi pus  (nu, in bere nu puneam zahar). Dar nevoile si neamul m-au dus pe calea necurata a cofeinei. Neamul, pentru ca tata adora espresso-urile mici si zdravene (si se trezeste de la 7 ca sa bea prima cafea, apoi peste o ora cand se trezeste mama, merge si mai face o tura pentru amandoi, deci ma trezeam si eu in miros de cafea, care mi-a placut intotdeauna si…it just happened), iar nevoile pentru ca…am inceput sa pierd noptile invatand (i had some good learning days).

Ei bine, in aceste conditii, nu pot sa spun ca am fost o victima a starbucks-ului, pe care l-am testat acum doua zile. I mean…the coffee is good, sure, dar nu prea se pupa cu ceea ce apreciez eu la o cescuta. Cred ca am fost atat de entuziasmata de sex and the city, incat am ajuns sa-mi doresc foarte tare sa gust si eu mult prea mentionata cafea starbucks. Sau o mai fi si fascinatia occidentului, care functioneaza oricum uimitor de bine in Romania (a se vedea exemplul ikea, a carui deschidere a blocat DN1). E de bon-ton sa spui ca ai fost colo si colo, asa cum a fost de bon-ton sa mergi la Depeche chiar daca n-ai ascultat in viata ta. Exact de-aia nici n-am mers. Era presiunea prea mare, socially speaking. Exact de-aia n-am citit Luceafarul in viata mea. Prea era un must-read. Ia mai lasati-ma cu poetul patriei si plansetele lui.

Revenind la oile noastre: mi-a placut servirea. Impecabila. O tipa foarte vesela care te ajuta sa alegi, toata lumea draguta si amabila. Remember Mc early years? Eh, cam asa ceva.  Si au sandvisuri si tot felul de prajituri, acadele si brownies, tot ce trebuie. Si in sfarsit pot sa merg sa spun „grande latte caf irish to go,please”. Scartait de disc…. Pai nu pot sa ma duc sa spun asta, ca nu sunt la mama lor acolo, sunt aici. Dar si „grande cafe latte irish cream la pachet, va rog” suna cam la fel,nu? Adjust, baby,and stop daydreaming.

Edit: acum m-am fixat pe cea mai potrivita melodie pt astazi, pentru vremea frumoasa si multa lumina care este 🙂 Wilson Simonal – Nao vem que nao tem

Anunțuri

3 Responses to “Land of a thousand words.”

  1. blogdezi Says:

    cafeaua miroase a acasa.

  2. Kolonelul Says:

    Zahar in bere 🙂 La asta nu m-am gandit niciodata!

  3. rutza Says:

    stop thinking 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: