Silence is golden, duct-tape is silver.

Octombrie 9, 2007

annetaintor_1169400364.jpg

Analitica.

Eu sunt preponderent analitica. Nu-mi place sa intervin in conversatii, desi asta m-ar face sa par mai sociabila si interesata. Si nu e ca si cum nu as putea sa-mi expun parerea despre nu stiu ce subiect, e doar ca (ce snoaba sunt, tocmai am tradus „it’s just that” si suna ca dracu) prefer sa observ mimica oamenilor, gesturi, mod de exprimare, tonalitate, expresii, sa-i vad cum trec dintr-o stare de agitatie (atunci cand vorbesc) intr-una de liniste (evident, atunci cand tac si asculta) si the other way around.

Eram acum vreo 8 ani pe Champs Elysees cu tata, in vria shoppingului occidental, si nu l-am inteles cand m-a rugat sa stam putin pe o banca, pentru ca isi dorea sa se relaxeze uitandu-se la lume. Eram destul de agitata vazand H&M-ul chiar la nas si nu prea aveam rabdare, dar pentru tata…orice 🙂 Avea dreptate. Ii placea sa-si imagineze povesti despre fiecare sau sa auzi franturi de conversatie si sa completeze frazele dupa bunul lui plac. Acum nu stiu daca mai face asa, pentru ca nu am mai mers impreuna in vacante, dar trebuie sa recunosc ca a avut o influenta puternica asupra mea in sensul asta.

Se deschide o noua lume in fata ta:

Doamna simpatica si cocheta la prima vedere este de fapt o tipa cu rinoplastie, mamoplastie, lifting facial si implant in buze, trista si nesigura pe ea, incercand sa-si ascunda complexele prin tot felul de proceduri chirurgicale dureroase, haine scumpe si accesorii pretioase. Baiatul cu ochelari tip fund de borcan, ghiozdan mare, greu, care ii atarna pana la turul blugilor negri decolorati este un genial matematician, pasionat de muzica rock si care fumeaza tigari lungi cat o pauza dintre ore. Fetele colorate, cu hanorace cu stelute ciclam, vansuri cu cranii  si fulare in dungi tarcate pot foarte bine sa nu fie cool pentru ca asa simt, ci pentru ca pana acum doua luni isi puneau decolteuri, pantaloni mulati si tocuri in clasa a 9-a si erau cunoscute drept „Cele trei gratii”, considerate gasculite superficiale, iar asta nu le convenea. Batraneii ma impresioneaza si ma uit la ei cu mila, desi nu e politicos… Si atunci imi induc happy thoughts despre ei si incerc sa ignor faptul ca par a nu avea un colt de paine in dulapiorul din bucatarie, desi au luptat in cel de-al doilea razboi mondial si au fost eroi.

Dar in ultima vreme, nu ma mai rezum la oamenii de pe strada. S-a extins hobby-ul si la oamenii cu care interactionez in mod voit, prietenii cu care ies la suc, colegii de pe la facultate si asa mai departe. Prefer sa ascult. I’m a good listener. Nu e usor, chiar nu e, sa-ti dai seama de momentele in care prietena ta vrea doar sa-ti povesteasca ceva fara sa astepte vreun feedback sau doar unul de complezenta, pentru ca ea e atat de surexcitata de evenimente incat nu mai conteaza ce spui. Genul de conversatii apa vs burete. Ma bucur, sunt acolo cu mintea, dar nu ma exteriorizez. Introvertita, all of a sudden.

Sau poate mi-e doar lene sa-mi dau cu parerea 🙂

Sau, mai exact,  pur si simplu stiu ca, indiferent de sfaturi, de complexitatea si sinceritatea lor, lumea tinde sa faca exact ce vrea sa faca, asa ca e o oarecare risipa de energie. Nu, nu sunt egoista, e doar o concluzie, niciodata n-am simtit ca-mi risipesc energia pe prieteni. Doar ca…am o perioada in care as vrea sa tac, sa nu interactionez prea mult, sa pot doar sa analizez, sa ascult, sa asimilez si sa fiu lasata sa ma mai preocup si de mine. Fara rautate sau repros.

Puteti rezona cu mine sau nu. Sunt constienta ca e ciudat. Dar e trecator. Si simplu.

Simplu si atat.

To do list:

-spalat + aranjat par (a female must when in crisis)

-ordine in dulap (a female must in order not to go back into crisis)

-chestionare auto (a female must in order to become a honked and damned „femeie la volan”)

Anunțuri

8 Responses to “Silence is golden, duct-tape is silver.”

  1. vlad Says:

    chiar e mai bine sa te cari asa cum am simtit sa fac azi la car, pentru ca sincer nu ma mai ascultam nici pe mine, asa ca te inteleg. oricum multi povestesc doar pentru a fi aprobati asa cum multi se prefac ca asculta doar pentru a parea ca sunt aproape de respectiva persoana. hai sa o lasam pe oprah sa asculte si sa dea sfaturi:)

  2. Catalin Says:

    Nu ma lasa la comentat, panarama naibii…

  3. Catalin Says:

    A, ba da! Am uitat ce aveam de gand sa scriu, cred ca ceva legat de faptul ca v-a apucat pe toti tacerea toamna asta. Cheer up, faceti terapie prin shopping. Dar daca e ceva la moda, sa imi spuneti, poate imi iau si eu portia de tacere.

  4. rutza Says:

    O fi efectul supraexpunerii la tot felul de povestiri de pe timpul verii, reintalnirea cu tot soiul de prieteni si cunoscuti nevazuti de ceva vreme, ceea ce ne imprastie pe drumuri, pe la intalniri si ne mananca din timpul alocat propriei persoane?

  5. cory Says:

    ce? asta e o „criza”? eu credeam ca e ceva normal =))

  6. tami Says:

    mi-a placut postul asta … e frumos sa te mai si uiti la lume …
    am si eu perioade. sunt o visatoare in ultimul timp. imi zboara gandul la tot felul de chestii si nu e numai cand sunt indragostita 8->

  7. rutza Says:

    Mersi de apreciere 🙂 Desi blogul e teoretic un loc in care refulam fara sa ne asteptam mereu sa fim intelesi, e foarte placut cand scriu ceva care ajunge la vreo persoana… Spor la scris, fa-ti un blog stufos!


  8. Frumos articolul, mi-a palcut mult. 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: