And I love them.

August 30, 2008

Sunt o plangacioasa. Umblam din blog in blog si am gasit entry-uri legate de pierderi ale unor persoane apropiate si iubite, pierderea unei mame sau a unei bunici . Si stau si plang ca proasta pentru ca urasc zilele in care se va intampla sa raman fara oamenii pe care ii iubesc. Le urasc si as vrea sa nu le traiesc, sa se intample cumva sa sarim, safe & sound, peste ele. Din cand in cand mi-e ciuda ca trec anii. Noi crestem, ne incepem vietile, descoperim, ne ridicam pe propriile picioare, experimentam ce am fost sfatuiti sau ce am visat mereu ca vom povesti, iar ei, oamenii nostri iubiti, imbatranesc. Si nu e cinstit ca petrecem atat de putin timp cu ei… Ca, de fapt, cam de pe la 20 ani ii cunoastem si ii intelegem si asta coincide cu momentul in care plecam de langa ei, cand atunci s-ar bucura cel mai tare sa vada cine am devenit, ce au crescut. Am zile in care sunt o plangacioasa.

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: