Lego Obamas

Ianuarie 21, 2009

Legoland Inauguration

Secretele comunismului

Ianuarie 14, 2009

Surfing pe blogul Deei, am gasit ceva legat de comunism si am aterizat pe site-ul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului. Golly, nu stiam ca exista asa ceva, scuzati-mi ignoranta. Prin arhiva, am dat de programul tv si radio de pe vremea aia si, cautand desenele animate de pe atunci, m-am uitat la programul din ’89. Si nu mica mi-a fost mirarea cand am aflat ca Elena, colega mea de grupa, prezenta odinioara o emisiune muzicala!!! Incredibil!!! Si avea doar 5 ani in anul de gratie 1989, ceea ce face ca totul sa fie si mai dubios. Am si dovada, daca nu ma credeti:

 program-tv1 program-tv-zoom1

 

 

Iar daca ma apuc sa corelez descoperirea asta cu subiectul cartii pe care o citesc acum –Sotia Calatorului in Timp– ……need I say more? Bufnitele nu sunt ceea ce par, vorba clasicilor.

Ma duc sa-l sun pe Diaconescu. Ne vedem pe OTv!

Smile. It confuses people.

Ianuarie 13, 2009

 

audrey

„I believe in pink. I believe that laughing is the best calorie burner. I believe in kissing, kissing a lot. I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles.”

Audrey Hepburn

Rezultate Asociatia Sf.Ana

Ianuarie 6, 2009

Placut surprinsa, am primit -imediat dupa postarea asta– raspunsuri de la cativa prieteni si am pus mana de la mana pentru a aduce un zambet pe fetele unor copii, de Craciun. Am strans pachetele de la fiecare, lucruri trecute pe lista sau hainute donate, si le-am dus la Castorel, unde -i must confess- am ramas impresionata: avea o terasa mare si pliiiiina de lucruri primite de la diverse persoane care s-au implicat in proiect. Si stateau, el impreuna cu Oana si Yoli, sa le sorteze si sa le repartizeze fiecarui copil in parte, deci pungi si etichete cat cuprinde. Carmen a fost foarte simpatica si foarte thoughtful, a cumparat ciocolata alba fetitei careia i-a facut pachet, pentru ca scria in lista ca nu au voie ciocolata 🙂

In ziua serbarii, am mers cu Andra la centru, cu inima stransa, asteptandu-ma sa fie foarte deprimant. Copilasii cantau un fel de Mos Craciun si alte colinde (spun „un fel de” pentru ca nu prea pot pronunta cuvintele si ii ajutau doamnele care ii ingrijesc) si, vazandu-i la un loc, m-a impresionat imaginea….poate suna urat, dar uitandu-ma la ei, observam ce tic are fiecare si mi se parea ca ma uit la o camera de gesturi repetitive (mai ales un tanar care se balanganea din stanga-n dreapta si pocnea din palme). Stiu, chiar suna aiurea din partea mea. Si ma simteam really uncomfortable, dar ne-am straduit (atat eu, cat si Andra) sa ramanem ok si zambitoare, desi -de fapt- era really sad situatia si mai degraba imi venea sa plang. Dupa serbare, cand copiii au coborat la masa, am intrat in vorba cu un baiat, Cristi, l-am ajutat sa-si deschida cadourile, sa manance si a fost foarte rewarding sa-l vedem foarte fericit si incantat de masinuta lui teleghidata. Un alt baiat, Ionut, a fost terribly sweet cand a venit la mine cu palmele intinse, s-a prezentat, mi-am pus mainile in palmele lui si m-am prezentat si eu, mi le-a strans si a inceput sa topaie si sa-mi spuna ca „a venit Mosul!!! a venit Mosul”, extrem, extrem de fericit 🙂 Pentru ca am uitat sa mentionez, „Mosul” a aparut in mijlocul unui cantecel, s-a asezat langa brad si toti copiii au inceput sa topaie de fericire pe langa el, iar noi aduceam pungile cu cadouri si i le trimiteam din mana-n mana, el oferindu-le celui trecut pe eticheta. Last, but not least, Florin, un pui de om absolut adorabil, cu o caciulita de Mos pe cap, ne-a cucerit cu talentul lui de povestitor si ochii blanzi de dupa ochelari. Am stat cu el in curte si l-am dat in leagan, timp in care efectiv ne hipnotiza cu o poveste din care nu intelegeam mare lucru, dar pe care o spunea incredibil de frumos. Iar dupa ce am dansat cu el si a trebuit sa plecam, mi-a ramas in minte imaginea lui spunand „mai tarziu? weekend? luni?”…

picture-069

 

AICI gasiti entry-ul lui Yoli, cu lista lucrurilor care s-au cumparat pentru centru si poze de la serbare. A lot of stuff. Dar a meritat. Multumesc!

love-you

 

Incepusem un post tip bilant – ce s-a intamplat in relatiile cu barbatii si femeile din viata mea, dar mi s-a parut cam sec, gen recensamant. So, o sa spun doar ca ma bucur de lucrurile care s-au intamplat anul asta, de plimbarile neasteptat de numeroase, de cadourile precious de la tata si de cum ne intelegem noi doi, de comunicarea si increderea pe care le-am aprofundat in relatia cu Bogdan si de faptul ca m-am trezit la timp, de zilele insorite si de ploile de vara, de cafelele cu prietenele, de vara petrecuta cu Ioana si de ceaiurile baute la Serendipity,  si de mine in relatia cu mama, care n-a fost nicicand mai frumoasa. Ma bucur ca dragii mei sunt sanatosi, mi-e ciuda ca lenea sau comoditatea ne impiedica sa petrecem mai mult timp impreuna, dar savurez momentele in care stam la povesti sau ne uitam la concerte… Ma bucur ca am petrecut un revelion foarte misto si goofy si ma bucur ca am putut sa-mi ajut prietenii atunci cand au avut nevoie.

Dar cel mai si cel mai mult ma bucur ca nu am lucruri de care sa-mi para rau 🙂

Life goes easy on me most of the time.

Happy happy New Year everyone!