Recuperare, partea 1.

Aprilie 5, 2009

raspberry

Ca sa nu uit: Maria cea frumoasa si-a facut foto-blog. Daca va plac the sartorialist & gang, aici, acum, look-uri din Bucuresti. Primavara e momentul perfect pentru a porni un blog specializat pe asta, nu? Parca e inspirational soarele 🙂 Sau, in fine, asa mi s-a spus.

Am ramas datoare cu destul de multe lucruri. Nu cred ca am mentionat ca am fost la Roma cu fetele in decembrie. Imi dau seama ca n-am povestit nimic despre Chicago, unde am trait by far cea mai misto experienta sportiva. N-am apucat sa mai povestesc nici despre ziua mea de miercuri, pe care -incet,incet- o transform in propriul meu tip de happy wednesday 🙂 Cat despre vineri, deja se stie: it’s sushi friday!

Ajun de St Valentine’s. Era planificata pt martie o plecare la Dubai cu tata…. ma suna si ma intreaba daca vreau sa merg la Chicago cu el. Trebuie mentionat ca este stomatolog/globe-trotter wannabe, ceea ce imi doresc si eu sa devin 🙂 Eh, revenind, nu aveam cum sa nu renunt la Dubai, unde am fost anul trecut, pentru „experienta americana” in orasul in care locuieste pitica mea Ioana. Si, special pentru Bogdan, orasul din care este Michael Jordan :p Asa ca am izbucnit intr-un „pfaaa glumesti?!?! normal ca vin!!!” si, 2 saptamani la tarziu, alergam prin Heathrow, panicata ca vom rata legatura inspre America…pentru ca am pierdut notiunea timpului prin duty-free :p Nu turbulentele m-au speriat, ci durata zborului. Credeam ca 9 ore vor fi o vesnicie. Pana la Londra am jucat Lexitron pe ipod, am citit din Q&A si m-am tinut tare sa nu dorm, iar de acolo pana la Chicago m-am uitat la Body of Lies, sfarsitul filmului La Vie en Rose, un pic din High School Musical 3 si am dormit, cu patura pe cap, fiind extrem de puternica ventilatia, ceea ce mi-a daruit -pentru trei zile- mare potential de a ma ascunde cu succes in cires.

Chicago, ploua, coafura nu prea mai era anyway. Ah, si cand ma gandesc ca m-au imortalizat la intrarea in State…nu stiu daca ma va recunoaste cineva vreodata dupa poza aia, sa zicem ca nu aratam at my best :)) Hotel, bagaje, thai restaurant cu Ioana, her place (unde am „atipit” amandoua vreo ora), back to hotel. Era ora 12 cand am adormit. 4:30. Ma trezesc. Tata fixeaza tavanul. Aflu ca e treaz de ceva vreme. Incerc sa ma adorm la loc, asa ca ma apuc sa-i povestesc ce-am mai vorbit cu Ioana. Great success. Adorm. O jumatate de ora mai tarziu, ma trezesc for good. Si asa a fost si a doua zi. Si a treia. In a patra deja ne-am trezit la un 7 decent, iar in ultima zi we seriously overslept pana la 9.

Trebuie spus ca Chicago este supranumit the windy city, desi sper ca sunt prea putini cei dintre voi care nu stiati asta. Ceea ce probabil nu stiati este ca referinta nu este la intensitatea cu care bate vantul (impresionanta, fiind chiar pe malul lacului Michigan). Este o denumire pe care jurnalistii au scornit-o cu ocazia unui meeting politic, in timpul caruia s-au discutat multe bazaconii -remember? am zis meeting politic- si au folosit metafora asta pentru a sublinia ca stimatii faceau mult vant vorbind prostii. Ulterior, pentru ca se potriveste atat de bine, asa i-a ramas numele. Si credeti-ma, a fost frig. Frig, frig, frig. Deci turismul a cazut din start. Asa ca ne-am plimbat prin magazine si librarii (Borders e un loc foarte misto), in principal, iar seara pe la restaurante etnice, ca mancarea americana imi provoaca sila (scuze,scuze,in afara de Mc, pe care-l iubesc din frageda pruncie si despre care sper ca nu voi spune lucruri urate vreodata, in afara de faptul ca ingrasa).

Cladirea cea mai interesanta mi s-a parut Chicago Tribune Tower, din peretii careia mijeau ochii la mine bucatele de istorie: 136 particele din diverse constructii celebre din lume (de ex Taj Mahal, Parthenon, Hagia Sophia, Westminster Abbey, Marea Piramida, Alamo, Notre-Dame, mormantul lui Abraham Lincoln, Marele Zid Chinezesc, Zidul Berlinului ) sunt „fixate” in turn, pe peretii exteriori.

dsc01660 dsc01656

Cea mai misto panorama am avut-o de la etajul 94 al turnului Hancock…unde surpriza mea a fost sa-i aud vocea lui Ross din Friends in rolul ghidului nostru audio, pentru ca David Schwimmer este „a chicagoan” 🙂

dsc01736    dsc01710  dsc01727 dsc01756

 

Iar energia cea mai puternica, in mod absolut evident, la United Center….

 

(to be continued)

Anunțuri

3 Responses to “Recuperare, partea 1.”

  1. Maria Says:

    multumesc pt sustinere :)))))

  2. Ade Says:

    Imi place blog-ul Mariei.
    Nu sunt reticenti oamenii cand spune ca le publica pozele?

  3. endorama Says:

    unde e continuarea?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: