Moody morning

Aprilie 7, 2009

 briana2 *

Poate ca ma voi lasa de fumat. Poate ca si Bianca va face asta, social smokers ce suntem amandoua. Eu, insa, ii am ca back-up pe Kreatza si Vlad si poate chiar ma voi lasa. Sau poate nu ma voi lasa…

 As vrea sa mergem maine pana la munte, pe undeva. O placinta cu branza de la International in Sinaia, o clatita wawawiwa in Brasov, apoi un kurtos la mozodrom, sus. Suna asa de bine…. Sau poate nu suna asa de bine….

Abia astept alegerile ca sa te votez, Elena „EBA” Basescu. Pentru ca argumentul suprem cu care m-ai convins a fost „De ce nu m-ar vota?!”, venit ca raspuns la intrebarea „De ce te-ar vota cei din generatia ta?”. Si am stat eu singurica, cumintica, si m-am gandit…..bai, da, chiar,de ce nu te-as vota? Ce argument simplu si puternic, incat deja devine genial! Sigur, esti realista, bineinteles, nu ai incredere orbeasca in generatia ta, dupa cum bine spui „poate unii ma vor vota….poate unii nu ma vor vota”. Exact, ai zis-o. E ca si cum ai fii mereu la pms si nu te poti hotari. Adorabila si mutra cu care ai incheiat declaratia. Shananda to you too.  Apoi, modestia ta mi se pare super de apreciat. Ce politician ati mai auzit spunand „Atuurile mele? Am, dar daca vi le spun, o sa ziceti ca ma dau mare si nu vreau.” Iepuras, atuurile tale nu sunt Range Rover-ul tau si garderoba Chanel. Spune-ne cu incredere. A, si astept cu infrigurare campania ta door-to-door. In care nu stii cum o sa faci, pe unde o sa mergi, ce o sa spui, dar va fi, pentru ca suna misto. „door-to-door”. Este ca suna misto? „door-to-door”. Pe bune, de ce n-ai face-o? Bravo, Elena, acum ai o misiune.

*in cinstea afinitatii ei pentru portocaliu.

Anunțuri

Recuperare, partea 1.

Aprilie 5, 2009

raspberry

Ca sa nu uit: Maria cea frumoasa si-a facut foto-blog. Daca va plac the sartorialist & gang, aici, acum, look-uri din Bucuresti. Primavara e momentul perfect pentru a porni un blog specializat pe asta, nu? Parca e inspirational soarele 🙂 Sau, in fine, asa mi s-a spus.

Am ramas datoare cu destul de multe lucruri. Nu cred ca am mentionat ca am fost la Roma cu fetele in decembrie. Imi dau seama ca n-am povestit nimic despre Chicago, unde am trait by far cea mai misto experienta sportiva. N-am apucat sa mai povestesc nici despre ziua mea de miercuri, pe care -incet,incet- o transform in propriul meu tip de happy wednesday 🙂 Cat despre vineri, deja se stie: it’s sushi friday!

Ajun de St Valentine’s. Era planificata pt martie o plecare la Dubai cu tata…. ma suna si ma intreaba daca vreau sa merg la Chicago cu el. Trebuie mentionat ca este stomatolog/globe-trotter wannabe, ceea ce imi doresc si eu sa devin 🙂 Eh, revenind, nu aveam cum sa nu renunt la Dubai, unde am fost anul trecut, pentru „experienta americana” in orasul in care locuieste pitica mea Ioana. Si, special pentru Bogdan, orasul din care este Michael Jordan :p Asa ca am izbucnit intr-un „pfaaa glumesti?!?! normal ca vin!!!” si, 2 saptamani la tarziu, alergam prin Heathrow, panicata ca vom rata legatura inspre America…pentru ca am pierdut notiunea timpului prin duty-free :p Nu turbulentele m-au speriat, ci durata zborului. Credeam ca 9 ore vor fi o vesnicie. Pana la Londra am jucat Lexitron pe ipod, am citit din Q&A si m-am tinut tare sa nu dorm, iar de acolo pana la Chicago m-am uitat la Body of Lies, sfarsitul filmului La Vie en Rose, un pic din High School Musical 3 si am dormit, cu patura pe cap, fiind extrem de puternica ventilatia, ceea ce mi-a daruit -pentru trei zile- mare potential de a ma ascunde cu succes in cires.

Chicago, ploua, coafura nu prea mai era anyway. Ah, si cand ma gandesc ca m-au imortalizat la intrarea in State…nu stiu daca ma va recunoaste cineva vreodata dupa poza aia, sa zicem ca nu aratam at my best :)) Hotel, bagaje, thai restaurant cu Ioana, her place (unde am „atipit” amandoua vreo ora), back to hotel. Era ora 12 cand am adormit. 4:30. Ma trezesc. Tata fixeaza tavanul. Aflu ca e treaz de ceva vreme. Incerc sa ma adorm la loc, asa ca ma apuc sa-i povestesc ce-am mai vorbit cu Ioana. Great success. Adorm. O jumatate de ora mai tarziu, ma trezesc for good. Si asa a fost si a doua zi. Si a treia. In a patra deja ne-am trezit la un 7 decent, iar in ultima zi we seriously overslept pana la 9.

Trebuie spus ca Chicago este supranumit the windy city, desi sper ca sunt prea putini cei dintre voi care nu stiati asta. Ceea ce probabil nu stiati este ca referinta nu este la intensitatea cu care bate vantul (impresionanta, fiind chiar pe malul lacului Michigan). Este o denumire pe care jurnalistii au scornit-o cu ocazia unui meeting politic, in timpul caruia s-au discutat multe bazaconii -remember? am zis meeting politic- si au folosit metafora asta pentru a sublinia ca stimatii faceau mult vant vorbind prostii. Ulterior, pentru ca se potriveste atat de bine, asa i-a ramas numele. Si credeti-ma, a fost frig. Frig, frig, frig. Deci turismul a cazut din start. Asa ca ne-am plimbat prin magazine si librarii (Borders e un loc foarte misto), in principal, iar seara pe la restaurante etnice, ca mancarea americana imi provoaca sila (scuze,scuze,in afara de Mc, pe care-l iubesc din frageda pruncie si despre care sper ca nu voi spune lucruri urate vreodata, in afara de faptul ca ingrasa).

Cladirea cea mai interesanta mi s-a parut Chicago Tribune Tower, din peretii careia mijeau ochii la mine bucatele de istorie: 136 particele din diverse constructii celebre din lume (de ex Taj Mahal, Parthenon, Hagia Sophia, Westminster Abbey, Marea Piramida, Alamo, Notre-Dame, mormantul lui Abraham Lincoln, Marele Zid Chinezesc, Zidul Berlinului ) sunt „fixate” in turn, pe peretii exteriori.

dsc01660 dsc01656

Cea mai misto panorama am avut-o de la etajul 94 al turnului Hancock…unde surpriza mea a fost sa-i aud vocea lui Ross din Friends in rolul ghidului nostru audio, pentru ca David Schwimmer este „a chicagoan” 🙂

dsc01736    dsc01710  dsc01727 dsc01756

 

Iar energia cea mai puternica, in mod absolut evident, la United Center….

 

(to be continued)

Morning Mood.

Aprilie 2, 2009

40e78819d0746d7caec06b1e1208e0bdd5e7d566_m

Trebuie sa va povestesc despre ziua de ieri, dar first things first: acum trebuie sa ma duc la facultate. Cand eu, de fapt, as vrea sa fiu intr-o cabanuta pe un varf de deal, pe prispa, cu un ceai cu lapte in brate, cu o patura pana peste nas, pe un balansoar care sa aiba un pled din lana pe el 🙂

To-do list.

Martie 23, 2009

  • yellow
  • Artificial owl sau site-ul pe care se reunesc imagini cu lucruri abandonate prin lume. Puteti contribui, desi -intr-o lume ideala- m-as bucura sa nu aveti cu ce.
  • Our body/A corps ouvert este o expozitie foarte misto care se desfasoara la Paris si pe care mi-as dori sa o vad, dupa ce mi-a relatat Iulia despre ea. Cadavre conservate prin impregnare polimerica, disecate si expuse, 6 camere, 6 sisteme (nervos, muscular, osos, digestiv, uro-genital, cardio-vascular, respirator). Aici varianta in engleza.
  • Ne pour sentir & les nouveaux nez. La Paris, de asemenea, in Palais de la Decouverte, ceea ce noi nu vom avea niciodata si de-aia e dragut si frumos sa pleci cat mai des din tara daca tot vrei sa locuiesti aici.
  • Parentime. Cursuri de parenting,care propun imbunatatirea aptitudinilor parintilor si deprinderea unor skills-uri si tools-uri care sa eficientizeze relatia cu copilul. Eu particip cu mare drag la workshopul asta 🙂
  • Cafeneaua, comedie-musical, la teatrul Masca. Pentru sambata trecuta nu am mai gasit bilete, poate reusim saptamana asta. Tot teatrul Masca pune nu in scena,ci…pe peron piesa Statuile. Despre Pompei. In spatiu neconventional, adica la metrou Unirii 2. Sunt curioasa 🙂
  • De ce nu, ca tot vorbeam despre asta cu Delia, Sydney. Birthplace, hometown, probabil un oras foarte viu si user-friendly, daca m-ar interesa in vreo masura sa-l revad.
  • saving the best for last……… pa-pa-pa-paaaaaaam! Life-long dream: U2 la Berlin. Probabil cu Snow Patrol in deschidere, ceea ce face si mai grozav evenimentul!!! 18 iulie, I’ll be there sa vad in realitate scena aia 360 pe care am visat-o azi-noapte (si despre care stiu ca nu are nimic de-a face cu cea din vis :p) No line on the horizon!!!      

Love you, Mom :)

Martie 8, 2009

image116

Extras din articolul CanCan

” Iuliei nu i-a venit sa creada cand, aflata la Iasi, la parintii ei, a intrat pe profilul de pe facebook al lui Moga si a vazut ca acesta mentionase pe pagina lui ca este single (nr. – singur). Acest lucru a scos-o din minti si, pentru ca iubitul ei nu a avut nicio discutie cu ea in acest sens, a dat cu repeziciune presei informatia ca s-a despartit de compozitor. ”

 

fact: viata nu e in online.

oppinion: un status de pe facebook/hi5/you name it nu inseamna nimic. nici nu ar trebui sa fie trecut. irelevant.

conclusion: eleva Vantur, elev Moga, nota 5. stati jos. mai ales iulia, in fine :))

7 Pounds of Glitter in the air

Februarie 16, 2009

Dupa ce iubi a cumparat front row tickets la meciul Bulls – Rockets de pe 28feb, pentru mine si tata, as a lovely gift I am most grateful for (pe principiul „daca eu n-am avut parte, macar povesteste-mi tu cum e”), ne-am uitat la 7 Pounds, razand surprinsi la scena cinei, pentru ca la fel ne prostim si noi pe Loving you, ba mai mult – pe Bogdan il enerveaza de fiecare data ca reusesc sa urc vocea exact ca in melodie (dar la karaoke refuz sa scot un sunet :)). Daca n-ati vazut inca filmul, inarmati-va cu multa rabdare. Trebuie insa sa stiti ca finalul este foarte emotional, un fel de urma scapa turma.

Si pentru ca am inca in minte imaginile alea, si pentru ca ninge, si pentru ca sunt happy si linistita, iar melodia asta se potriveste… I give you Pink.

hearts