From Lenny, with Love.

iulie 27, 2008

„I need Hungary for a Love Revolution!” O tipa din public s-a uitat stramb la el si i-a strigat Romania si atunci domnul Kravitz s-a scuzat, spunand ca el practic locuieste in hotel si in autocar si uneori mai uita pe unde e. Cred ca a fost momentul in care multi s-au uitat cu dezamagire inspre scena. Si mi s-a parut un pic in transa, fie obosit, fie „luat”, dar si un tip cald -nu intrebati cum am concluzionat!- care pare driven de o idee foarte clara in cariera lui si pare un leader, nu follower.

Desi atitudinea lui nu a fost chiar pe gustul meu, respectiv nu mi s-a parut ca a transmis energie publicului (in fine,omul e intr-un turneu foarte lung,deci ii dam voie sa fie mai lipsit de resurse), nu pot sa nu recunosc ca au sunat impecabil atat el, cat si orchestratia, just perfect.

Mi-as fi dorit mai multe melodii de mainstream, pentru ca m-am cam plictisit la un moment dat, in special pentru ca lungea foarte mult fiecare melodie cu momente de solo instrumentale, ceea ce e de apreciat -ca isi pune in evidenta trupa absolut grozava- dar ahm sa zicem ca as fi vrut mai mult, mai repede.. Ca parca prea au trecut repede minutele in care a cantat Again, I’ll be waiting, Fly away, American woman sau It ain’t over till it’s over si greeeeeu, lungiiiit in rest.

Nu vreau sa sune a recenzie negativa, asa ca repet ce voce incredibila are, e absolut perfect live, nici o nota falsa, nici o exagerare deranjanta, cuminte si perfect. Am zis de multe ori perfect,nu? All in all,thumbs up for Lenny, mai ales pentru ca s-a urcat in tribune la sfarsit,foarte misto gestul 🙂

P.S. Dar putea sa spuna un „goodbye” amarat dupa Are you gonna go my way…